Definita cuvantului element
ELEMÉNT s.n. 1. Fiecare dintre cele patru substanțe sau principii despre care se credea că stau la baza corpurilor și a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forțe din natură, forțele naturii. 2. Parte componentă a unui obiect, a unei mașini. 3. Membru al unei colectivități etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimică și care, în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. Mediu în care trăiește o ființă, o viețuitoare. ♦ (Fig.) Anturaj plăcut în care se simte bine cineva. 6. Pilă electrică; celulă a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei științe. [Pl. -te, (s.m.) -ți. / < lat. elementum, cf. fr. élément, it. elemento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu element
ANCASTRAMÉNT s.n. Locaș într-o zidărie în care se montează pasarela unui ponton, o schelă etc.; încastrare. [< fr. encastrement]. Vezi definitia »
Cuvant Vulgar folosit mai ales in ghetouri Vezi definitia »
EN-AVANT AN-A-VÁN/ loc. adv. greșeală comisă de un jucător la rugbi constând în trecerea mingii în direcția înainte cu mâna. (< fr. en-avant) Vezi definitia »
ȘANJÁNT, -Ă, șanjanți, -te, adj. (Despre culori) A cărui nuanță se schimbă în funcție de lumină; p. ext. (despre țesături) care face ape. – Din fr. changeant. Vezi definitia »
emigrant, -ă, emigranți, -te s. m., s. f. evadat. Vezi definitia »