Definita cuvantului apune
apúne (apún, apús), vb. – 1. (Despre soare și aștri) A asfinți, a scăpăta. – 2. A decădea, a fi în declin. – 3. A pieri, a muri. – Mr. apun. Lat. appōnĕre „a împreuna” (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); cf., cu alte sensuri, it. apporre, v. prov. apondre, v. sp. aponer, port. apôr. Semantismul rom. se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”). Sensul primitiv s-a conservat în gal. din Lubián apor „a înjuga boii”. Pentru uzul rom., rom. preferă vb. simplu, cf. it. ponente, sp. poniente, ponerse el sol, port. poente. Der. apus, s. n. (asfințit de soare; occident); apusean, adj. (occidental). Expresia soare apune a trecut în ngr. σορουπώνει „noaptea cade”, cf. alb. serpont „crepuscul” (Meyer 381).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu apune
DEVOLUȚIÚNE, devoluțiuni, s. f. (În sintagma) Devoluțiune succesorală = transmitere a unei averi la moștenitori. – Din fr. dévolution. Vezi definitia »
RADIOSTAȚIÚNE, radiostațiuni, s. f. Ansamblu format dintr-un radioemițător, o antenă de emisiune, instalații și clădiri anexe, destinat efectuării radioemisiunilor. [Pr.: -di-o-sta-ți-u-] – După rus. radiostanțiia. Vezi definitia »
INVITAȚIÚNE s.f. v. invitație. Vezi definitia »
SOLITÚDINE s.f. (Liv.) Singurătate, izolare. [Cf. lat. solitudo, it. solitudine, fr. solitude]. Vezi definitia »
MAGNETOSTRICȚIÚNE s.f. (Fiz.) Deformare a dimensiunilor unui corp feromagnetic sub influența magnetizării. [Pron. -ți-u-. / < fr. magnétostriction, engl. magnetostriction]. Vezi definitia »