EPÓDĂ, epode, s. f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos. Vezi definitia »

căhuiálă, căhuiéli, s.f. (înv.; reg.) auială, vâjâială. Vezi definitia »

trotinetă, trotinete s. f. (glum.) mijloc de transport în comun. Vezi definitia »

TERACÓTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă]. Vezi definitia »

ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai întrün singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula. Vezi definitia »