Definita cuvantului arătură
arătúră (arătúri), s. f. – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arătură
SUBGRÚPĂ, subgrupe, s. f. Subdiviziune a grupei. – Sub1- + grupă (după fr. sous-groupe). Vezi definitia »
TERMIÓNICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanțe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique]. Vezi definitia »
ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului, care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În expr.) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Fr. angine (lat. lit. angina). Vezi definitia »
PETAURÍSTĂ s.f. (Zool.) Veveriță-zburătoare din Australia. [Pron. -ta-u-. / cf. fr. pétauriste, it. petauro < gr. petaurister – acrobat]. Vezi definitia »
schirculíță, schirculíțe, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »