Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
DISTILAȚIÚNE s.f. v. distilație. Vezi definitia »
ENDORFINE s.f. pl. [este necesar pluralul? – CM] Substanțe chimice produse de creier ca răspuns la o varietate de stimuli care (care „care”? – CM) reprezintă o modalitate de reducere a stresului. Pe lânga scăderea senzației de durere, secreția de endorfine creează euforie și dă apetit, elibereaza hormonii sexuali și îmbunătățește sistemul imunitar. Vezi definitia »
ABILENE, oraș în S.U.A. (Texas); 108 mii loc. (1984, cu suburbiile). Mari expl. de petrol și gaze naturale. Utilaj petrolier, mașini agricole. Centru comercial al unei vaste zone agricole. Universitate. Vezi definitia »
LAZÁNE s. f. pl. paste făinoase cu ouă în formă de panglicuțe. (< it. lasagna) Vezi definitia »
EXPIAȚIÚNE s. f. v. expiație. Vezi definitia »