Definita cuvantului emanație
EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ♦ Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emanație
BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie. Vezi definitia »
femeie în vârstă care se machiază și se îmbracă strident (argou) Vezi definitia »
CLOȘCĂRÍE, cloșcării, s. f. Loc în care se țin cloștile. – Din cloșcă + suf. -ărie. Vezi definitia »
ANTROPOFOBÍE s. f. teamă patologică de oameni. (< fr. anthropophobie) Vezi definitia »
ACRIBÍE s. f. (Livr.) Exactitate, corectitudine în cercetarea științifică; p. gener. seriozitate, conștiinciozitate. – Din fr. acribie. Vezi definitia »