Definita cuvantului emanație
EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ♦ Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emanație
STENOGRAFÍE s. f. Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne convenționale. – Din fr. sténographie. Vezi definitia »
CUMSECĂDÉNIE s. f. Calitatea unui om de a fi cumsecade. – Cumsecade + suf. -enie. Vezi definitia »
TIFLOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie chirurgicală a cecului. [Gen. -iei. / < fr. typhlotomie]. Vezi definitia »
ploscoáie s.f. (reg.) ploscoană. Vezi definitia »
SKELETIPÍE s.f. v. scheletipie. Vezi definitia »