DOVÁDĂ, dovezi, s. f. 1. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie. ◊ Loc. adv. Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că... ◊ Loc. vb. A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. ♦ Spec. Probă juridică. 2. Act, document prin care se adeverește ceva; adeverință. – Din dovedi (derivat regresiv). Vezi definitia »

înspăimântătúră s.f. (înv.) 1. înspăimântare, spaimă. 2. boală provenită din spaimă. Vezi definitia »

ASTRONAÚTICĂ s.f. – V. astronautic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

TIMPANOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză a timpanului, care produce surditate. [< fr. tympanosclérose]. Vezi definitia »

tiflă, tifle s. f. 1. gest de batjocură constând în în fluturarea mâinii cu degetul mare lipit de vârful nasului. 2. (intl.) informator, denunțător. Vezi definitia »