POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism. 2. (Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen. -iei. / < fr. polysémie]. Vezi definitia »

PANTONOMÍE s.f. (Estet.; op. autonomie) Pantonomie a artei = concept care desemnează prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

ELECTROTOMÍE s.f. Secționare a țesuturilor prin folosirea proprietăților curenților electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrotomie]. Vezi definitia »

MALEDÍCȚIE s.f. v. maledicțiune. Vezi definitia »

DECLINÁȚIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cerească. ◊ Declinație magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. [Var. declinațiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. déclinaison, it. declinazione]. Vezi definitia »