PARACENTÉZĂ s.f. Puncție făcută într-o pungă de lichid sau de puroi aflată în corp. [< fr. paracentèse, lat. paracentesis, cf. gr. para – către, kentesis – puncție]. Vezi definitia »

AXIÓMĂ s. f. 1. adevăr fundamental admis ca real fără a fi demonstrat. 2. (mat.) enunț primar acceptat fără demonstrație, pe baza căruia se formulează o teoremă. (< fr. axiome, lat., gr. axioma) Vezi definitia »

IMORTÉLĂ s.f. (Bot.) Plantă erbacee cu frunze puține și cu flori mici, galbene sau roz-purpurii; (pop.) plevaiță. [< fr. immortelle]. Vezi definitia »

băgător de seamă expr. persoană a cărei participare la o acțiune este inutilă; persoană care asistă la o acțiune fără a se implica. Vezi definitia »

dóniță (-țe), s. f. – Vas, găleată de lemn. Sl., cf. pol. do(j)nica „vas pentru muls”, din sl. dojnica „oaie de lapte”, ceh. donice „vas” (Cihac, II, 98; Tiktin). Cf. doică. Vezi definitia »