SUBROGAȚIÚNE s. f. v. subrogație. Vezi definitia »

APARȚÍNE vb. III. intr. A ține de cineva sau ceva; a fi în posesiunea, în proprietatea cuiva. ♦ A ține de, a face parte (dintr-o familie, dintr-o organizație etc.). [P.i. aparțin. / < fr. appartenir, după ține]. Vezi definitia »

INCURSIÚNE, incursiuni, s. f. 1. (Mil.) Acțiune de cercetare, de mică amploare, executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul obținerii unor informații, distrugerii unor obiective, capturării de prizonieri, de documente etc. ♦ (Sport) Pătrundere în porțiunea de teren a adversarului. 2. Fig. Cercetare, studiu făcut de cineva într-un subiect străin de preocupările obișnuite, de tema tratată. [Pr.: -si-u-] – Din fr. incursion, lat. incursio, -onis. Vezi definitia »

PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis. Vezi definitia »

supărăciúne, supărăciúni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor. Vezi definitia »