ABÁTE vb. 1. A doborî la pământ, a dărâma, a da jos. 2. A devia, a îndepărta. 3. A schimba drumul. 4. (Refl.) A se opri. 5. A se grăbi, a face tot ce este cu putin ă. 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pron. în dat.) . -Din mr. abat, istr. abotu Vezi definitia »

a fute (pe cineva) la cap / la icre expr. (obs.) a tracasa, a pisălogi, a cicăli, a bate la cap; a irita, a exaspera. Vezi definitia »

MARINĂRÉȘTE adv. Ca marinarii, în felul marinarilor. – Marinar + suf. -ește. Vezi definitia »

Eficacitate, eficiență și satisfacție cu care utilizatori specificați îndeplinesc sarcini de lucru specificate într-un context de lucru specificat. (ISO 9241-11:1994) Vezi definitia »

FLOTABILITÁTE s. f. 1. capacitate de plutire a unui corp. ◊ raportul dintre volumul părții nescufundate și volumul total al unui corp plutitor. 2. proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotație (1). (< fr. flottabilité) Vezi definitia »