INDÍCIU s. n. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru. ◊ particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt. ◊ (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces. (< lat. indicium, după fr. indice) Vezi definitia »

MENDELEÉVIU s. n. element transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. mendélévium) Vezi definitia »

PRÉMIU s.n. Recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. [Pron. -miu. / < lat. praemium, cf. it. premio]. Vezi definitia »

APOTÉCIU s.n. v. apotecie. Vezi definitia »

STRÓNȚIU s.n. Metal alb-argintiu asemănător calciului, care se găsește în natură sub formă de celestină și stronțianit. [Pron. -țiu. / < fr. strontium]. Vezi definitia »