Definita cuvantului emisiv
EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emisiv
SELECTÍV, -Ă, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere între mai multe elemente de același fel. ♦ (Despre radiorecepție; p. ext. despre aparate de radiorecepție) Care are proprietatea de a prinde oscilațiile a căror frecvență este egală cu frecvența pe care este acordat. 2. Care se efectuează prin selecție, care se bazează pe selecție. – Din fr. sélectif. Vezi definitia »
DEPRECIATÍV, -Ă adj. Care arată lipsă de considerație, care are o notă de batjocură. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. dépréciatif]. Vezi definitia »
TRANZITÍV, -Ă, tranzitivi, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Gram.) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect. 2. Adj. Care are însușirea de tranzitivitate (2). – Din fr. transitif, lat. transitivus. Vezi definitia »
INHIBITÍV, -Ă adj. Inhibitor. [< fr. inhibitif]. Vezi definitia »
ACCENTUATÍV, -Ă adj. (Rar) Referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic. [Cf. it. accentuativo]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z