Definita cuvantului emite
EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emite
TEORETICÉȘTE adv. (Rar) Din punct de vedere teoretic. [Pr.: te-o-] – Teoretic + suf. -ește. Vezi definitia »
INDOCILITÁTE s.f. Caracterul celui indocil. [Cf. fr. indocilité]. Vezi definitia »
SICITÁTE s.f. (Liv.) Uscăciune; secetă; uscare. [Cf. fr. siccité, it. siccità]. Vezi definitia »
METICULOZITÁTE s.f. Însușirea de a fi meticulos; minuțiozitate. [Cf. fr. méticulosité]. Vezi definitia »
CHIMBOTE, oraș în V Perú-ului, la gura rîului Santa, port la Oc. Pacific; 278,6 mii loc. (1988). Nod de comunicații. Siderurgie. Conserve de pește. Export de zahăr, orez, bumbac. Mari distrugeri provocate de cutremurul din 1970. Vezi definitia »