DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus) Vezi definitia »

substantiv neutru (pl. ștrafuri) – căruță; regionalism din Transilvania, etimologie necunoscuta. Vezi definitia »

REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif) Vezi definitia »

CONTRAROTATÍV, -Ă adj. (Despre elice) Care se rotesc în sens contrariu. [< fr. contrarotatif]. Vezi definitia »

FUGITÍV, -Ă adj. 1. de scurtă durată. 2. sumar; superficial; rapid. (< fr. fugitif, lat. fugitivus) Vezi definitia »