Definita cuvantului empiriocriticism
EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu empiriocriticism
POINTILÍSM s.n. v. poantilism. [DEX'98] Vezi definitia »
PITAGORÍSM s. n. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susține că esența tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. (< fr. pythagorisme) Vezi definitia »
NEOANACREONTÍSM s.n. Revenire la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. [< fr. néo-anacréontisme]. Vezi definitia »
CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1). Vezi definitia »
1. s.m. Persoană născută și crescută în Baia de Aramă. 2. adj., s.m. (Locuitor) din Baia de Aramă. Vezi definitia »