Definita cuvantului empiriocriticism
EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu empiriocriticism
ATROPÍSM s. n. intoxicație cu atropină. (< fr. atropisme) Vezi definitia »
FLEBOSPÁSM s. n. contracție spasmodică a pereților unei vene. (< fr. phlébospasme) Vezi definitia »
FUNCȚIONALÍSM s.n. Curent în arhitectura contemporană care cere ca într-o construcție să se vadă corespondența dintre aceasta și procesele de producție sau de viață care se desfășoară în cadrul ei. [Pron. -ți-o-. / cf. it. funzionalismo, germ. Funktionalismus, fr. fonctionnalisme]. Vezi definitia »
BENZOLÍSM s. n. boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui, care se manifestă prin anemie și leucopenie; benzenism. (< fr. benzolisme) Vezi definitia »
ACTIVÍSM s.n. 1. Propagandă activă în serviciul unei doctrine politice, al unui partid etc. 2. Atitudine morală care pune accentul pe necesitățile vieții și pe acțiune mai mult decât pe principiile teoretice. [< fr. activisme]. Vezi definitia »