ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării care indică, în unele limbi, punctul de plecare, iar în limba latină și instrumentul, cauza etc. ♢ (În limba latină) Ablativ absolut = construcție cu rol de propoziție circumstanțială în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ. – Fr. ablatif (lat. lit. ablativus). Vezi definitia »

DIRECTÍV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif]. Vezi definitia »

activ, active s. n. (intl.) cazier bogat Vezi definitia »

CARMINATÍV, -Ă, carminativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale. – Din fr. carminatif. Vezi definitia »

INCOATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă începutul unei acțiuni. (< fr. inchoatif, lat. inchoativus) Vezi definitia »