gáică (gắici), s. f. – Cheotoare; atîrnătoare. Rus. gajka (Tiktin; DAR); însă cuvîntul rus este de origine necunoscută (Vasmer, I, 252). Cf. sb. gajka „piuliță”. Vezi definitia »

jeándră s.f. (reg.) zeamă de post cu felii de mămăligă prăjite. Vezi definitia »

ÚRĂ², uri, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. Cf. u r ă¹. Vezi definitia »

LÁRVĂ, larve, s. f. Stadiu în dezvoltarea individuală a unor animale la ieșirea din ou, deosebit prin formă și mod de viață de stadiul adult. – Din fr. larve. Vezi definitia »

lấncotă, lấncote, s.f. (înv.) 1. undiță. 2. (fig.) viclenie, înșelăciune. Vezi definitia »