Definita cuvantului oțet
OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din sl. ocĩtŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oțet
CLÍPET, clipete, s. n. (Rar) Clipire. – Din clipi + suf. -et (după foșnet). Vezi definitia »
chelemét, cheleméturi, s.n. (reg., înv.) prietenie, relație, legătură. Vezi definitia »
SONÉT, sonete, s. n. Poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă. – Din fr. sonnet, it. sonetto. Vezi definitia »
CAIÉT s.n. 1. Ansamblu de foi de hârtie de un anumit format, legate împreună, servind pentru scris, desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note etc. dintr-un anumit domeniu de specialitate. [Pron. ca-iet. / < fr. cahier, cf. pol. kajet]. Vezi definitia »
SONÉT s. n. poezie lirică cu formă fixă, din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă. (< fr. sonnet, it. sonetto) Vezi definitia »