Definita cuvantului oțetar
OȚETÁR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S.. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina). – Oțet + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oțetar
SURTUCÁR, surtucari, s. m. (Depr.) Târgoveț, orășean; p. ext. intelectual. – Surtuc + suf. -ar. Vezi definitia »
INTERPARLAMENTÁR, -Ă, interparlamentari, -e, adj. Care privește mai multe parlamente; care reunește membrii mai multor parlamente. – Din fr. interparlementaire. Vezi definitia »
CAZIER JUDICIAR academie, activ, album, autobiografie, capital, catastif, cearșaf, evanghelie, jurnal, listă, muște, pomelnic, răboj, registru, salbă. Vezi definitia »
FUMOÁR s. n. încăpere pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. (< fr. fumoir) Vezi definitia »
CLIENTELÁR, -Ă adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, și populațiile străine care se recunoșteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar]. Vezi definitia »