MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum. Vezi definitia »

KILOLÍTRU s. m. unitate de măsură pentru volume, de 100⁰ de litri. (< fr. kilolitre) Vezi definitia »

INDUCTOMÉTRU, inductometre, s. n. (Elt.) Aparat pentru măsurarea curenților de inducție. – Din fr. inductomètre. Vezi definitia »

TELEFONOMÉTRU s. n. contor care indică numărul și durata convorbirilor telefonice taxate. (< fr. téléphonomètre) Vezi definitia »

HEPTAÉDRU, heptaedre, s. n. Corp geometric cu șapte fețe. – Din fr. heptaèdre. Vezi definitia »