PROZOPOGRAFÍE s. f. 1. întocmirea de liste, lucrări, repertorii privitoare la personajele istorice de seamă dintr-o epocă dată. 2. figură de compoziție, descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unui om sau animal. (< fr. prosopographie) Vezi definitia »

aberáție s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic. ◊ ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 3. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. (< fr. aberration, lat. aberratio) Vezi definitia »

PLANETOLOGÍE s. f. ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor și a sateliților lor. (< fr. planétologie) Vezi definitia »

SELENOLOGÍE s.f. Parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. [Gen. -iei. / < fr. sélénologie, cf. gr. selene – Lună, logos – știință]. Vezi definitia »

réghie, réghii, s.f. (înv. și reg.) 1. autorizație de vânzare a vitelor (din Ardeal în România veche). 2. permis de vânzare, act oficial. Vezi definitia »