chétă (chéte), s. f. – Colectă. Fr. quête. – Der. cheta, vb., din fr. quêter. Vezi definitia »

ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură. Vezi definitia »

ANTIRENÍNĂ s. f. anticorp care inhibă efectele enzimatice ale reninei. (< engl. antirennin) Vezi definitia »

DISARTRÓZĂ s.f. (Med.) Mobilitate anormală a unei articulații. [< fr. dysarthrose, cf. gr. dys – greu, arthrosis – articulație]. Vezi definitia »

ETEROGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Anomalie organică; eterogenie. 2. Teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern, cauzele acestor schimbări rămânând cu totul de neînțeles. [Var. heterogeneză s.f. / < fr. hétérogenèse, cf. gr. heteros – altul, genesis – naștere]. Vezi definitia »