tîrlíc (ci), s. m. – 1. (Înv.) Pantofi papali, specie de ciorapi care se purtau în vîrful papucilor. – 2. Papuc, tăboc. – Var. durligi. Mr. tîrliche. Tc. terlik (Lokotsch 2072), cf. ngr. τερλίϰι, alb., bg. terlik. Vezi definitia »

CHIMIOTERÁPIC, -Ă, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanțe de sinteză chimică) Cu acțiune toxică față de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapique. Vezi definitia »

arpagíc s. m. – Bulb mic de ceapă obținut din sămînță (Allium Schoenoprasum). – Var. (h)arapagic(ă), (h)arpacic(ă). Tc. arpacik [sogani] „[ceapă ca] orzul mărunt” (Cihac, II, 544); cf. sb. arpagĭk. Vezi definitia »

ÓRTIC adj. (mat.) triunghi ~ = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecție ale înălțimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. (< fr. orthique) Vezi definitia »

HISTRIÓNIC, -Ă adj. referitor la histrion. ◊ (fig.) cu gesturi ridicole. (< fr. histrionique) Vezi definitia »