CATASTROFÍSM s.n. Teorie antievoluționistă, susținută de Cuvier, care atribuie cataclismelor schimbările geologice și biologice survenite pe suprafața terestră. [< fr. catastrophisme]. Vezi definitia »

DIMORFÍSM s.n. 1. Însușire pe care o au unele substanțe chimice sau unele minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. Existența la aceeași specie animală sau vegetală a două forme specifice distincte. [< fr. dimorphisme, cf. gr. dis – dublu, morphe – formă]. Vezi definitia »

OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie]. Vezi definitia »

AVANGARDÍSM s. n. 1. Atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă. 2. Curent literar-artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate, recurgând adesea la formule îndrăznețe sau excentrice (care ar reprezenta arta viitorului). – Avangardă +suf. -ism. Vezi definitia »

SUBSTANȚIALISM s. n. denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). (< fr. substantialisme) Vezi definitia »