Definita cuvantului enumerație
ENUMERÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. [Gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu enumerație
HIPOCRIZÍE s.f. v. ipocrizie. Vezi definitia »
GALVANOGRAFÍE s. f. corodare electrolitică a clișeelor pentru tipar înalt, folosit ca anod al unei băi galvanice. (< fr. galvanographie) Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
-CARPIE v. carpo-. Vezi definitia »
HOLOGAMÍE s. f. fuzionare a doi indivizi întregi cu rol de gameți, formând un zigot, la unele flagelate. (< fr. hologamie, engl. hologamy) Vezi definitia »