GÉRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau sămânță care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei ființe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ◊ Loc. adj. și adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s. m.] – Din lat. germen. Vezi definitia »

GLICOGÉN s. m. substanță organică, polimer al glucozei, în aproape toate țesuturile animale și mai ales în ficat. (< fr. glycogène) Vezi definitia »

NITROTOLUÉN s.n. Nitroderivat al toluenului, care se prezintă ca o substanță gălbuie cu miros caracteristic, insolubilă în apă, solubilă în solvenți organici și care se folosește pentru obținerea unor amine. [Pron. -lu-en. / < fr. nitrotoluène]. Vezi definitia »

PIÉPTEN s. m. v. pieptene. Vezi definitia »

ESTEZIOGÉN, -Ă adj. care modifică sensibilitatea. (< fr. esthésiogène) Vezi definitia »