ștrampi s. m. pl. dres, ciorapi cu chilot. Vezi definitia »

stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire). Vezi definitia »

cîrpí (pésc, cârpít), vb. – 1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi găurile dintr-un perete. – 4. A completa puieții sau răsadurile unei culturi. – 5. A minți, a născoci lucruri neadevărate. – Megl. cripés „(eu) susțin”. Sl. krŭpiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare”; cf. bg. kŭrpiă, sb. krpiti, slov. kèrpiti, toți cu sensul de „a petici”. Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate.” Se confundă actualmente cu cîrpi „a bate”. – Der. cîrpeală, s. f. (petic; mijloc, resursă; oiște suplimentară pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kŭrpel „petic; reparație”; cîrpitură, s. f. (petic, cîrpeală; minciună). Vezi definitia »

ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi). Vezi definitia »

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pupi. Cf. scr. pupiti „a îmboboci”. Vezi definitia »