NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui. Vezi definitia »

DESCHEBĂLUÍ, vb. Tranz. (Reg.) A pricepe, a se lămuri. Vezi definitia »

nățăluí, nățăluiésc, vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

pântuí, pers. 3 sg. pântuie, vb. IV refl. (reg.) a se presa. Vezi definitia »

hututúi, -ie, adj. (reg.) bătut în cap, într-o doagă; apucat, prost, zărghit, năuc, într-o ureche. Vezi definitia »