persoană care se ocupă cu studiul activităților, raporturilor, instituțiilor politice; persoană care lucrează în domeniul științelor politice Vezi definitia »

PIROLÍZĂ s. f. proces de descompunere termică a substanțelor organice; pirogenare. (< fr. pyrolyse) Vezi definitia »

DISCIPLÍNĂ, (2) discipline, s. f. 1. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități. ♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. Ramură a unei științe; p. gener. Știință. – Din fr. discipline, lat. disciplina. Vezi definitia »

HODOROGEÁLĂ, hodorogeli, s. f. Faptul de a hodorogi; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de mersul zdruncinat al unui vehicul (hodorogit) etc. – Hodorogi + suf. -eală. Vezi definitia »

MICROCLÍMĂ s. f. microclimat. (< germ. Mikroklima) Vezi definitia »