TUTÓI, tutoaie, s. n. (Reg.) Bucium mic făcut din scoarță de alun. – Comp. lat. tutulus. Vezi definitia »

priboí², priboiésc, vb. IV (pop.) 1. a găuri, a perfora sau a lărgi o gaură cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ținti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva). Vezi definitia »

SLUGÓI, slugoi, s. m. Augmentativ al lui slugă; om slugarnic, de o supunere josnică, lipsit de demnitate. – Slugă + suf. -oi. Vezi definitia »

arzói, arzoáie, arzói, arzoáie, adj. (înv.) aprins, înfocat Vezi definitia »

MILITĂRÓI, milităroi, s. m. Augmentativ depreciativ al lui militar; persoană cu purtări de militar. – Militar + suf. -oi. Vezi definitia »