pincă, pinci, s.f. (Reg.) Joc în care participanții așezați într-un cerc, stând în picioare, au ca scop suprapunerea prin aruncare a două sau mai multe monede. Vezi definitia »

GÚTĂ¹ s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”. Vezi definitia »

VIÉLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde folosit de trubadurii din sec. XII-XIII, la care se cânta învârtindu-se dintr-o manivelă. [Pron. vi-e-. / < fr., it. vielle]. Vezi definitia »

SĂBIOÁRĂ, săbioare, s. f. 1. Săbiuță (1). 2. (Iht.) Sabie (2). 3. (Bot.) Gladiolă, săbiuță (2). [Pr.: -bi-oa-] – Sabie + suf. -ioară. Vezi definitia »

HIPERVITAMINÓZĂ s. f. tulburare organică datorită administrării excesive de preparate vitaminice sau ingerării de alimente bogate în vitamine. (< fr. hypervitaminose) Vezi definitia »