Definita cuvantului iaba
iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu iaba
MÁMBA s. m. șarpe gigantic din sudul Africii, cu venin puternic. (< germ. Mamba) Vezi definitia »
CUIBÁ, cuibez, vb. I. Intranz. A-și avea, a-și așeza cuibul. – Din cuib. Vezi definitia »
AQABA (AKABA) 1. Golf strîmt și și alungit în NE Mării Roșii, între Pen. Sinai și Pen. Arabia. Lungime: 180 km; lățime: 28 km. Ad. max.: 1.828 m. 2. Oraș în SV Iordaniei, unicul port al țării, la Marea Roșie; 37,4 mii loc. (1986). Export de fosfați. Vezi definitia »
turbá (turbéz, turbát), vb.1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-și ieși din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Pușcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s. f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s. f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios,, violent, sălbatic; strașnic); turbătură, s. f. (înv., rabie). Vezi definitia »
DEROBÁ vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția pe care i-o impune călărețul. ♦ (Fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. [< fr. dérober]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z