ARPÉGIU, arpegii, s. n. (Muz.) Executare succesivă a notelor unui acord; înălțime a treptelor principale dintr-o gamă. – Din it. arpeggio. Vezi definitia »

PROSCÉNIU s. n. partea dinainte a unui teatru antic; (astăzi) avanscenă. (< lat., fr. proscenium) Vezi definitia »

CONTRASIGÍLIU s. n. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creșterii gradului de păstrare a secretului și autenticității. (< it. contrasigillo) Vezi definitia »

FABULATÓRIU, -IE adj. referitor la fabulație; care fabulează. (< fr. fabulateur, lat. fabulator) Vezi definitia »

KÁLIU s. n. potasiu. (< germ. Kalium) Vezi definitia »