OSCILÁNT, -Ă adj. Care oscilează. ♦ (Fig.) Șovăitor; fluctuant. [Cf. fr. oscillant]. Vezi definitia »

CANT s.n. Margine, muchie, dungă. ♦ (Poligr.) Parte a copertei care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui registru etc. [Pl. -turi. / < germ. Kante]. Vezi definitia »

ORNÁNT, -Ă, ornanți, -te, adj. Care servește drept podoabă, care împodobește. – Orna + suf. -ant. Vezi definitia »

CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenți, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupești; luxurios. – Din fr. concupiscent, it. concupiscente. Vezi definitia »

AMPLASAMÉNT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. (< fr. emplacement) Vezi definitia »