MONOGÉN, -Ă adj. 1. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziți externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. monogène, germ. monogen) Vezi definitia »

MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou]. Vezi definitia »

TEN- v. teno-. Vezi definitia »

MILIRÓENTGEN s.m. (Fiz.) Unitate electrostatică de radiație, egală cu a mia parte dintr-un roentgen. [< fr. milliroentgen]. Vezi definitia »

ANDERSEN, Hans Christian (1805-1875), scriitor danez. Poveștile sale, capodopere ale literaturii pentru copii, unesc fabulosul folcloric cu elementul realist, orientîndu-l spre o semnificație simbolică și morală („Basme pentru copii”, „Basme noi”). Vezi definitia »