șornológ, șornológi, s.m. (reg.) persoană șchioapă, șchiop. Vezi definitia »

SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga. Vezi definitia »

HISTOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în histologie. [< germ. Histolog]. Vezi definitia »

SIALAGÓG, -Ă adj., s. n. (medicament) care mărește secreția salivară. (< fr. sialagogue) Vezi definitia »

DIALECTOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în dialectologie. [< fr. dialectologue]. Vezi definitia »