ceremoníe (ceremoníi), s. f. – Paradă, fast, etichetă. – Var. ceremónie, țeremonie, țerimonie, toate înv. – Mr. țirimone. Lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 și DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); cf. ngr. τσερεμονία, alb. čeremonie, bg. ceremonija. – Der. ceremonial (var. țeremonial), s. n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuințate la o ceremonie); ceremonios, (var. țeremonios), adj. (care se comportă cu politețe, solemn). Vezi definitia »

ANTIMATÉRIE s. f. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanță. (după fr. antimatière) Vezi definitia »

ECOMIMÍE s. f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea gesturilor făcute de alții. – Din fr. échomimie. Vezi definitia »

glosalgíe s.f. Durere localizată la limbă; glosodinie. (< fr. glossalgie) Vezi definitia »

AFTONGIE, aftongii, S.F. 1.Incapacitatea de a vorbi datorită unui spasm al mușchilor vocali Vezi definitia »