VORNICÍȚĂ, vornicițe, s. f. 1. (Înv.) Vornicească (1). 2. Vorniceasă (2). – Vornic + suf. -iță. Vezi definitia »

SIMFÍZĂ s. f. 1. (anat.) articulație puțin mobilă. ◊ legarea a două oase împreună. 2. alipire, prin aderențe, a două membrane seroase; concreștere a unor părți sau organe, care în mod obișnuit sunt separate. (< fr. symphyse) Vezi definitia »

cioacă, cioace s. f. 1. minciună. 2. (intl.) loc de întâlnire al hoților. 3. celulă de închisoare. 4. (adol.) țigară. Vezi definitia »

DATORÍNȚĂ, datorințe, s. f. (Înv.) Obligație (morală); îndatorire. – Datori + suf. -ință. Vezi definitia »

HIPERBÁTĂ, hiperbate, s. f. 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui enunț. – Din fr. hyperbate. Vezi definitia »