DARAGÍU, daragii, s. m. (Înv.) Persoană care bate daireaua. – Din dara + suf. -giu. Vezi definitia »

KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF] Vezi definitia »

PALÁDIU² s.n. 1. Statuie a zeiței Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetății. 2. (Fig.) Ocrotire, pază, apărare. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium]. Vezi definitia »

TRIPÚDIU s. n. 1. (ant.) dans ritmic al preoților salieni din Roma antică. 2. (fig.) sărbătoare mare, manifestație zgomotoasă. ◊ exuberanță, exultare. (< lat. tripudium) Vezi definitia »

COLOFÓNIU² s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium]. Vezi definitia »