RESTITÚȚIE s. f. 1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire. ◊ înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia. 2. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate. ◊ revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio) Vezi definitia »

OOFORECTOMÍE s. f. ovariectomie. (< fr. oophorectomie) Vezi definitia »

COLECISTECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatație a vezicii biliare. [Gen. -iei. / < fr. cholécystectasie]. Vezi definitia »

CAVERNOGRAFÍE s. f. radiografie a sinusului cavernos cu o substanță radioopace. (< fr. cavernographie) Vezi definitia »

PRUNCÍE s. f. (Înv. și pop.) Copilărie. – Prunc + suf. -ie. Vezi definitia »