ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. Vezi definitia »

HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre) Vezi definitia »

AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică unghiul de cârmă al navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. Vezi definitia »

CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre. Vezi definitia »

ALEXANDRU, Ioan (1941-2000, n. sat Topa Mică, jud. Cluj), poet român. Lirică a sensibilității spontane, a meditației filozofice („Infernul discutabil”, „Vămile pustiei”) și a istoriei („Imnele Transilvaniei”, „Imnele Țării Românești”, „Imnele Moldovei”). A tradus „Cîntarea cîntărilor”. Vezi definitia »