PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat. proponere, după fr. proposer) Vezi definitia »

spusăciúne s.f. (înv.) zisă, spusă, spusătură. Vezi definitia »

MANSUETÚDINE s. f. blândețe, bunătate. (< fr. mansuétude, lat. mansuetudo) Vezi definitia »

EXACTITÚDINE s.f. (Liv.) Exactitate. [Cf. fr. exactitude]. Vezi definitia »

EVACUAȚIÚNE s.f. v. evacuație. Vezi definitia »