GUTÓS, -OÁSĂ, gutoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de gută¹. – Gută¹ + suf. -os. Cf. fr. goutteux. Vezi definitia »

AȚÓS, -OÁSĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre plante) Care are în structura sa fibre sau filamente ușor de desfăcut în firicele sau ațe. ♦ Fig. (Fam.) Îndărătnic, încăpățânat; susceptibil. – Din ață + suf. -os. Vezi definitia »

SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os. Vezi definitia »

INASPECTUÓS, -OÁSĂ adj. urât. (< in¹- + aspectuos) Vezi definitia »

DELICTUÓS, -OÁSĂ adj. Care constituie un delict, de delict; delictual. [Pron. -tu-os. / cf. fr. délictueux]. Vezi definitia »