DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer]. Vezi definitia »

RECONFIRMÁ vb. tr. a confirma din nou. (< fr. reconfirmer) Vezi definitia »

RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer. Vezi definitia »

spegmá, spegméz, vb. I 1. (înv.) a se destramă. 2. (reg.; în forma: specma) a pleca repede; a fugi. Vezi definitia »

suma unor aptitudini remarcabile, immascute de cele mai multe ori pentru o anumita activitate Vezi definitia »