INCOLÓR, -Ă adj. Lipsit de culoare. ♦ (Fig.) Fără personalitate, searbăd, șters. [Cf. fr. incolore, it. incoloro, lat. incolor]. Vezi definitia »

DESTRUCTÓR, -OÁRE s. m. f. distrugător. (< fr. destructeur, lat. destructor) Vezi definitia »

NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Ne- + îngăduitor. Vezi definitia »

UMÓR s.n. Înclinare spre glume care se ascunde sub o înfățișare serioasă, severă, plină de ironie și de neprevăzut. [Var. humor s.n. / < engl., fr. humour, cf. lat. humor – umoare]. Vezi definitia »

CODIRECTÓR s. m. cel care deține conducerea (unei instituții) cu altcineva. (< fr. codirecteur) Vezi definitia »