SFACÉL s. n. 1. cangrenă uscată în leziunile traumatice întinse sau în organele care degenerează prin ischemie. 2. boală a trunchiului sau a ramurilor arborilor care produce uscarea acestora. (< fr. sphacèle) Vezi definitia »

BATÉL, batele s.n. Vezi definitia »

fel de mancare de origine israelita ce consta intr-o lipie umpluta cu chiftele din naut, sos de susan si legume Vezi definitia »

GINGĂȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, gingășei, -ele, adj. Diminutiv al lui gingaș (1). Vezi definitia »

încornățél, încornățeá, adj. (reg.; despre boi) cu coarne; cornut. Vezi definitia »