ȘERLÁI, șerlai, s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele lânos-păroase și cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. și: (n.) șerlaie] – Din germ. Scharlei. Vezi definitia »

MIRALÁI, miralai, s. m. Ofițer care comanda un regiment în armata turcă. – Din tc. miralay. Vezi definitia »

DIHÁI adv. (Pop. și fam.; în sintagma) Mai dihai = mai mult, mai grozav, mai ceva, și mai și. – Et. nec. Vezi definitia »

POSPÁI s. n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului și care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subțire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ Fig. Superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci). – Din ngr. paspáli, scr. paspalj. Vezi definitia »

trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji. Vezi definitia »